Paranormal Trip | Pădurea Hoia-Baciu, Cluj-Napoca

 

Probabil mulți dintre voi ați auzit despre cunoscuta pădure „Hoia-Baciu” din Cluj-Napoca; probabil chiar aveți ceva informații despre acel loc ( mai mult sau mai puțin ) misterios. Ei bine, pentru cei care nu au cunoștințe despre pădure, voi face un scurt rezumat din toate poveștile, scrierile, cercetările unor persoane ( chiar oameni de știință ).

Pădurea „Hoia-Baciu” este situată la vest de municipiul Cluj-Napoca la o distanță de aproximativ 7-10km. În anul 1968, un clujean ‘Alexandru Sift’ a fotografiat în „Poiana Rotundă” parte din pădure, un OZN. Din acel moment, pădurea Hoia-Baciu a devenit cunoscută la nivel național apoi mondial. Din acel moment, mai mulți curioși ( localnici și turiști ) s-au avântat în pădure pentru a explora zona pe propria piele ( inclusiv eu acum câteva săptămâni ). Multe persoane care au vizitat anumite zone din pădure, au declarat că și-au pierdut simțul orientării și simțul timpului, au avut dureri de cap, stări de greață, ba chiar că le-au apărut arsuri pe piele. Se mai spune că pădurea este un portal către alte lumi ( ținând cont de unele persoane care au intrat în pădure, dar nu au mai ieșit niciodată ). Iar unii curioși care și-au făcut fotografii în pădure, au observat că de fapt.. Nu erau doar ei.. În fotografii; ci și-au făcut apariția și niște forme/capete umanoide. În prezent, pădurea „Hoia-Baciu” este considerată ca fiind „CEA MAI PARANORMALĂ PĂDURE DIN LUME”. Totuși, eu personal, nu cred acele declarații Sci-Fi care implică OZN-uri sau fantome. Buhuhu.

 

Acum, să vă povestesc despre mica ( chiar mica ) mea excursie către „Hoia-Baciu”. Pe 20.04.2017 am plecat spre Cluj-Napoca împreună cu partenera pentru a vizita acel oraș destul de interesant. În tren, după ce am plecat din Brașov, am avut o idee de moment. Să vizităm ( nu prea mult ) pădurea „Hoia-Baciu”. Ei bine, așa am și făcut a doua zi după ce am ajuns la Cluj.

Din centrul orașului până la pădure am mers pe jos. Mare greșeală. Pe Google Maps părea o distanță destul de mică. Dar 7-10km de mers nu sunt chiar atât de .. Ușori pentru niște ‘leneși’. Am trecut peste Someșul Mic, am urcat vreo 4 dealuri abrupte pline de noroi, era deja vreo 4 după-amiază. Habar nu am cum a trecut timpul atât de repede. La capătul unui deal abrupt înconjurat de mici gospodării, am putut să zăresc intrarea în pădure. Înainte să fac primul pas, i-am cerut unui localnic câteva informații/sfaturi.

Eu : Bună ziua, îmi puteți spune dacă pădurea este sigură ? am auzit multe…

El : *zâmbind* Nu știu dacă e sigură sau nu.. Depinde de fiecare persoană cum percepe lucrurile.

Eu : Adică ?

El : Păi eu merg acolo des la cules de ciuperci și nu am nimic. Dacă merg cu nevasta, își pierde orientarea și i se face rău. Dar tu poți încerca.. Dacă nu îți place, poți pleca liniștit. În orice caz, sigur este ceva în pădure. Probabil niște câmpuri electromagnetice sau ceva minereuri pe sub pământ care emană radiații care te fac să te șimți rău. Dar nu pățești nimic.

Eu : Vă mulțumesc, O zi frumoasă !

 

Bun, am prins puțin curaj și am pășit câțiva zeci de metri în pădure. Partenera a găsit un maxilar printre frunzele uscate de pe jos. Ok. Lângă un copac ceva mai strâmb, s-a pus pe jos și a acuzat o stare de rău, probabil o zonă încărcată electromagnetic. Ok. Am făcut câteva fotografii cu telefonul dar nimic ieșit din comun. Era o senzație ciudată, de teamă și de plăcere în același timp. Curiozitatea mă împingea să merg și mai departe, dar mă potoleam singur. Tot în zona respectivă, era și un miros ciudat de „cadavru” dar.. Nimic mort în jur. Cine știe. Singurul lucru mai ciudățel experimentat de mine, implică niște sunete. La fiecare pas făcut printre frunze, acel sunet de pas se copia în spatele meu. Ecou nu era. Nu știu dacă chiar era ceva mai ciudățel sau îmi juca mintea feste de la acea doză mică de adrenalină și curiozitate. În orice caz, în acel moment, am hotărât să ieșim din pădure deoarece am început să nu mă simt „ca la mine acasă”. Dar cu toate astea, am plănuit ca la vară să mă întorc acolo, cu un grup mai mare de oameni pentru a explora zona, inclusiv „Poiana Rotundă” unde nu am mai avut timp să ajungem. Cu siguranță voi face un update acestui articol.

După cum vedeți, nu am explorat mult pădurea. Dar totul a durat 1 oră întreagă. Credeam că au trecut 15-20 de minute…

Cu toate astea, abia aștept să revizitez acel loc, chiar mai în detaliu.

IMG_8171

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: